Sa mina de s’Otuxentus fìncias a su 1986

 

Is domus de sa mina de Su Suèrgiu funt a sa moda liberty e ddu fiat sa domu de su diretori e is ofìcius. De inni, su diretori e totu podiat castiai sa genti traballendi in su piatzali de sa funderia e in su piatzali innui traballànt is fèminas cerrendi su minerali.

In bàscius ddu fiat sa cresiedda, s’oficina chimica e is magasinus. In prus is butegas po bendi sa cosa a prètziu bonu a is traballadoris de sa mina. In mesu a sa costa de monti ddu fiant is domus de is impiegaus e fait a biri ancoras calincuna intrada de galleria, ma su prus, oramai, is matas ddas ant tupadas e cuadas. Po cumenti is domus fiant postas fait a cumprendi su poderi chi teniat in sa mina sa genti chi nci biviat.

Unu minadori biviat pagu, difatis in is annus Cincuanta arribant a morri faci a sessant’annus. Su traballu fiat pagu sanu, po s’umididadi su gas, su pruini, s’arrumòri fo(r)ti e sa pagu siguresa. Is oras de traballu fiant grais meda e is pagas bàscias, chi no abastànt po s’abisòngiu de sa famìllia, chi su prus de is bo(r)tas fiat manna. In prus fiant diferèntzia manna in sa paga de is operajus, de is tènnicus, de is impiegaus e de is diretoris e fiant preferèntzias fìncias po podi pigai su dotori.

Su traballu in sa funderia fiat perigulosu po sa basca, po is sciopus e po su gas chi ndi bessiat de su forru, prenu de òssidu de antimòniu, chi fiat dannu meda po su corpus. S’agatànt medas genias de traballadoris. Po fai e po amanniai is gallerias ddu fiant is sondadoris, chi castiant chi in s’arroca ddu fiat minerali e, tandu arribàt su perforadori, chi fiat is stampus po ponni is minas.

Su minadori limpiàt su logu de sa terra e de s’arroca e agiudàt fìncias a armai is gallerias. Is armadoris no traballànt in totu is gallerias, ma sceti innui srebiat a armai e pigànt linna de castàngia e de ocalitu.

Totu is traballadoris, poniant is binàrius in sa galleria, po fai passai sa paliedda cun is vogonis po nci bogai a foras su chi iant agatau. Totus depiant essi prontus a fai su traballu de is atrus e depiant essi bonus a ddu fai.

Cerriant su materiali a manu po su prus is fèminas e is piciocheddus. Traballànt otu oras a sa di’ cun su frius e cun sa basca e po si pinnigai nci fiat una crabetura sceti. Su materiali si ddu scarrigànt in su piatzali cun su trenixeddu e issas scioddànt sa pedra a ma(r)teddu e scioberànt su minerali chi poniant in cuatru càscias.

In sa primu poniant su materiali bonu, fìncias a s’ù(r)timu chi fiat su malu. Is primas duas càscias andant a sa funderia, e s’atra a una laveria de Ballau innui ddu sciacuànt e limpiànt. In s’oficina chìmica studiànt is campionis de minerali po controllai chi cumbeniat a sighiri su traballu in cussu logu. A canta de sa funderia ddu fiat s’oficina mecànica cun is mecànicus po arrangiai totu is màchinas, e is ferreris, po fai o arrangiai pa(r)tis de is màchinas chi si spaciànt o si arrogànt.

In prus maistus de linna puru, po trabali sa linna po armai e po atra cosa. A sa metadi de su Noixentus is traballadoris fiant arrennèscius a amellorai su logu de traballu, pighendi prus diritus e prus cuscièntzia. Su traballadori, segundu cantu arresu(r)tat bonu, podiat arrennesci a pigai incàrrigus prus lèbius. Mancai sa tennologia fessit caminendi, su traballu in sa mina abarrat grai e perigulosu sempri.

S’antimòniu ddu imperànt po fai medas cosas. S’antimòniu metallu si bendiat in panis de 25 chillus, amesturau a su prumu (piombo) po ddu fai prus tostau po fai grifonis e atru, s’òssidu de antimòniu in sa chìmica po sa tinta, su sòlfuru de antimòniu po is fogus artificialis e is allùmius.

Sa funderia, abreta in su 1882 at serrau in su 1978 e in is ù(r)timus annus at traballau antimòniu de sa Toscana, de sa Turchia, de sa Bolìvia, de su Cànada, de s’Àfrica de Giossu e de sa Cina.

Is documentus de s’Archiviu de sa mina de Su Suèrgiu, faint su contu de sa mina, de cumenti traballàt, de is siendas chi dda ant pigada po prus de cent’annus. Su diretori fiat giai sempri un’inginneri mineràriu e de issu dipendiant totu is traballadoris. Custa est sa lista de is annus de ponni in contu in sa storia de sa mina:

1854. Primus ci(r)cas de antimòniu a Su Suèrgiu.

1858. Unu decretu ministeriali donant sa cuncessioni po fai sa mina a Francesco Ferro.

1880. Sa cuncessioni passat a Carlo Rogier e Giuseppe Carcassi.

1882. Cumentzat a traballai sa funderia.

1889. Sa cuncessioni passat a sa Società Anonima Miniera e Fonderie d’Antimonio.

1939. Sa cuncessioni passat a sa Ammi (Azienda Minerali Metallici Italiani).

1959. Sa Ammi bessit Società per Azioni.

1979. Sa cuncessioni passat a sa Samim (Società Azionaria Minero- Metallurgica).

1986. Sa cuncessioni passat a sa Sim.

1987. Is traballus acabant e is traballadoris ddus mandant a traballai a atrus logus.

Sa mina in is annus at cambiau s’economia e sa sociedadi de sa bidda. Cumenti at serrau, at pedriu una pa(r)ti manna de traballu po sa genti e ndi funt arresu(r)taus emigratzioni e spopulamentu.


Sa mina de Su Suèrgiu in Biddesatu
Progetu "Sa mina de Su Suèrgiu in Biddesatu". Comunu de Biddesatu e Provìncia de Casteddu. Lei arregionali 26/97 - art. 13.